Nominalizarea cu infinitivul lung și substantive verbale
Nominalizarea în română: infinitivul lung, substantivele verbale, exprimarea participanților și alegerea între formularea verbală și cea nominală.
Nominalizarea îți permite să prezinți o acțiune ca pe o noțiune: comisia evaluează proiectul → evaluarea proiectului de către comisie. La nivel avansat, contează nu doar formarea substantivului, ci și păstrarea participanților, precizia sensului și alegerea unei formulări potrivite contextului.
De la acțiune la noțiune
Prin nominalizare, un conținut exprimat printr-un verb este prezentat printr-un substantiv. Acesta poate deveni subiect, complement sau centrul unui grup nominal mai amplu.
Experții verifică documentele. → Verificarea documentelor durează două zile.
Instituția a aprobat proiectul. → Am primit confirmarea aprobării proiectului.
Nominalizarea schimbă perspectiva: nu mai afirmi direct că cineva face ceva, ci vorbești despre acțiunea respectivă. Ea este utilă când vrei:
- să numești o procedură: evaluarea dosarelor;
- să reiei o informație deja prezentată: Această evaluare a evidențiat mai multe probleme;
- să compari activități: redactarea și revizuirea textului;
- să pui în prim-plan procesul, nu autorul: publicarea rezultatelor.
Infinitivul lung și statutul său nominal
Forme precum citire, vedere și hotărâre sunt numite tradițional infinitive lungi. În româna standard contemporană, în construcțiile discutate aici, ele funcționează ca substantive feminine, nu ca forme verbale personale.
Corespondențele frecvente dintre infinitivul scurt și forma nominală sunt:
| Infinitiv scurt | Formă nominală nearticulată | Formă articulată | Plural |
|---|---|---|---|
| a lucra | lucrare | lucrarea | lucrări |
| a vedea | vedere | vederea | vederi |
| a cere | cerere | cererea | cereri |
| a citi | citire | citirea | citiri |
| a hotărî | hotărâre | hotărârea | hotărâri |
Tabelul arată corespondențe de formă, nu o regulă prin care poți crea mecanic un substantiv uzual de la orice verb. Sensul și frecvența fiecărui cuvânt trebuie verificate în context.
Statutul nominal se vede în comportamentul gramatical:
- primește articol: o citire, citirea;
- este determinat de un adjectiv: citirea atentă, nu citirea atent;
- are forme de genitiv-dativ: ritmul citirii, acordăm atenție citirii;
- poate avea plural, dacă sensul permite: două citiri succesive ale aceluiași text.
Denumirea tradițională „infinitiv lung” nu înseamnă că citirea și a citi se construiesc identic. Compară: a citi atent textul, dar citirea atentă a textului. În a doua construcție, adjectivul se acordă cu substantivul, iar obiectul acțiunii este exprimat prin genitiv.
Substantive verbale și schimbări de sens
Categoria substantivelor care denumesc acțiuni sau rezultate este mai largă decât cea a formelor în -re. Există și alte relații între verbe și substantive:
| Verb | Substantiv corespunzător | Exemplu |
|---|---|---|
| a analiza | analiză | analiza datelor |
| a decide | decizie | adoptarea unei decizii |
| a controla | control | controlul documentelor |
| a dezvolta | dezvoltare | dezvoltarea unui proiect |
Aceste perechi nu presupun toate același procedeu de formare. Unele substantive au și sensuri proprii, care nu se reduc la acțiunea verbului.
Distinge între proces, rezultat și sens lexicalizat, adică un sens stabil, propriu substantivului:
Traducerea romanului a durat un an. → Proces.
Am comparat două traduceri ale romanului. → Două texte rezultate din traducere.
Plecarea trenului este anunțată pe panou. → Eveniment.
Are vederea bună. → Capacitatea de a vedea.
Am trimis o vedere de la mare. → Carte poștală; nu acțiunea de a vedea.
Pluralul depinde de sens. Traduceri poate desemna texte sau activități distincte de traducere. Nu presupune că orice substantiv de acțiune are un plural la fel de firesc în toate utilizările sale.
Quick check
Try one question now.
Check your answer when you are ready. No sign-in needed.
Cum exprimi participanții la acțiune
La nominalizare, relațiile exprimate de verb trebuie reconstruite în grupul nominal. Substantivul poate păstra informația despre participanți, dar forma lor gramaticală se poate schimba.
| Construcție verbală | Construcție nominală | Relație exprimată |
|---|---|---|
| Directorul a plecat. | plecarea directorului | Cine pleacă? |
| Comisia evaluează proiectul. | evaluarea proiectului de către comisie | Ce este evaluat? De către cine? |
| Specialiștii participă la dezbatere. | participarea specialiștilor la dezbatere | Cine participă? La ce? |
| Autorul renunță la proiect. | renunțarea autorului la proiect | Cine renunță? La ce? |
Genitivul nu indică întotdeauna același rol. În plecarea directorului, directorul este cel care pleacă. În evaluarea directorului, directorul poate fi evaluatorul sau persoana evaluată, în funcție de context.
Evaluarea directorului a fost contestată poate avea două interpretări.
Pentru precizie, numește ambii participanți:
- Evaluarea profesorilor de către director a fost contestată. → Directorul evaluează.
- Evaluarea directorului de către comisie a fost contestată. → Comisia îl evaluează pe director.
Construcția de către este utilă mai ales în exprimarea formală pentru a identifica explicit autorul acțiunii. Nu trebuie adăugată dacă autorul este deja clar sau nu este relevant.
Ai grijă și la articolul genitival: acesta se acordă cu substantivul determinat, nu cu substantivul din genitiv. Compară citirea atentă a raportului cu citirile atente ale raportului.
Precizie și registru
Nominalizarea este frecventă în texte administrative, academice și juridice, deoarece permite denumirea și organizarea proceselor. Nu este însă exclusiv formală: plecarea de acasă sau sosirea trenului sunt expresii obișnuite.
O diferență importantă privește timpul și modul. Substantivul nu exprimă singur timpul și modul verbului de la care pornești.
Comisia ar putea amâna ședința. → Posibila amânare a ședinței de către comisie îi îngrijorează pe participanți.
Comisia a amânat ședința ieri. → Amânarea de ieri a ședinței de către comisie i-a nemulțumit pe participanți.
În primul exemplu, posibila păstrează ideea de posibilitate. Fără acest cuvânt, formularea nominală nu mai exprimă explicit aceeași rezervă.
Nominalizările succesive pot îngreuna lectura:
- Formulare încărcată: Realizarea verificării respectării procedurii revine comisiei.
- Formulare mai directă: Comisia verifică dacă procedura este respectată.
Ambele sunt gramaticale. A doua face însă mai ușor de identificat cine acționează și ce verifică.
Nu alege automat substantivul pentru a suna mai formal. Păstrează nominalizarea când ea numește un proces relevant; preferă verbul când vrei să scoți în evidență acțiunea, autorul sau momentul ei.
Verifică nominalizarea în context
Înainte să înlocuiești o construcție verbală cu una nominală:
- Alege un substantiv consacrat și verifică dacă denumește procesul, rezultatul sau altă noțiune.
- Reconstruiește participanții prin genitiv ori prin grupuri prepoziționale potrivite.
- Verifică acordul adjectivelor și al articolului genitival.
- Păstrează explicit timpul, posibilitatea sau alte informații importante, dacă noua formulare nu le mai exprimă.
- Recitește fraza: dacă nominalizarea produce ambiguitate sau prea multe substantive consecutive, revino la o construcție verbală.
Nominalizarea reorientează enunțul spre o noțiune; o formulare reușită păstrează relațiile și sensul de care cititorul are nevoie.
You reached the end
You reached the endNow make it stick.
Save your progress, or start the exercises. Practice with detailed feedback after you submit, or save your progress and come back.
Was this lesson helpful?
Vocabulary in this lesson
20 words, ready to study.
Play a word to hear it, then mark it as known — or save it to study later.
Save any of these 20 words and review them later.
Substantive verbale și nominalizări consacrate
20 wordsLast updated October 13, 2026