Alternanțe de sens și construcție la verbele tranzitive
Distinge folosirile tranzitive și intranzitive ale verbelor românești și observă cum complementul, prepoziția sau forma cu se schimbă sensul enunțului.
Același verb poate apărea în construcții diferite: Copilul crește, dar Bunicii cresc copilul. Uneori se schimbă sensul, alteori se schimbă perspectiva asupra acțiunii. Ca să interpretezi corect enunțul, urmărește verbul împreună cu subiectul și complementele sale.
Tranzitivitatea depinde de folosirea verbului
Într-o construcție tranzitivă, verbul are sau poate avea un complement direct: Ana citește un roman. Într-o construcție intranzitivă, verbul nu are complement direct: Ana merge la bibliotecă.
Nu este suficient să memorezi că un verb „este tranzitiv”. Unele verbe au atât folosiri tranzitive, cât și folosiri intranzitive, cu sensuri apropiate sau diferite.
| Verb | Construcție tranzitivă | Construcție intranzitivă |
|---|---|---|
| a crește | Bunicii cresc doi copii. | Copiii cresc repede. |
| a fierbe | Mara fierbe cartofii. | Cartofii fierb. |
| a trece | Noi trecem strada. | Noi trecem prin parc. |
În trecem strada, substantivul strada este complement direct. În trecem prin parc, grupul prin parc indică traseul, nu un complement direct.
Cine produce schimbarea și cine o suferă?
La unele verbe, construcția tranzitivă arată că subiectul produce o schimbare. În construcția intranzitivă, subiectul este ființa sau lucrul care trece prin acea schimbare.
Mara fierbe cartofii. → Mara produce și controlează procesul; cartofii este complement direct.
Cartofii fierb. → Procesul este prezentat fără să numim persoana care îl produce; cartofii este subiect.
Unele verbe folosesc se pentru a exprima schimbarea fără un complement direct:
- Vântul deschide ușa. → Ușa se deschide.
- Căldura topește zăpada. → Zăpada se topește.
- Andrei rupe o creangă. → O creangă se rupe.
În exemplele din dreapta, atenția se mută spre ceea ce se schimbă. Cauza poate fi cunoscută din context, dar nu mai este subiectul propoziției.
Nu adăuga automat se oricărui verb. Spui Copilul crește, nu Copilul se crește, când te referi la dezvoltarea lui. Spui Ușa se deschide, nu Ușa deschide, când ușa este lucrul care se deschide.
Complementul poate schimba sensul
Uneori, verbul rămâne tranzitiv, dar sensul lui depinde de complementul direct și de celelalte elemente ale construcției.
| Construcție | Exemplu | Sens în exemplu |
|---|---|---|
| a ține ceva în mână | Ana ține o cheie în mână. | a avea ceva în mână |
| a ține un curs | Profesorul ține un curs despre fotografie. | a preda, a prezenta un curs |
| a pierde un obiect | Vlad a pierdut cheia. | a nu mai găsi obiectul |
| a pierde un mijloc de transport | Vlad a pierdut trenul. | a nu ajunge la timp pentru plecare |
Învață, așadar, nu doar verbul izolat, ci și combinațiile sale frecvente. A pierde cheia și a pierde trenul au aceeași structură de bază, dar nu descriu aceeași situație.
Quick check
Try one question now.
Check your answer when you are ready. No sign-in needed.
Prepoziția poate introduce altă construcție
Trecerea de la un complement direct la un complement cu prepoziție poate schimba sensul verbului. Prepoziția nu este un element pe care îl adaugi sau îl elimini liber.
Maria ține cartea în mână. → Maria are cartea în mână.
Maria ține la cartea aceasta. → Cartea are valoare afectivă pentru Maria.
Am trecut strada. → Am ajuns de pe o parte pe cealaltă.
Am trecut pe lângă magazin. → Traseul meu a fost prin apropierea magazinului.
La a ține la, prepoziția face parte din construcția care exprimă atașamentul. La a trece, grupuri precum prin parc sau pe lângă magazin precizează traseul.
Prezența unei prepoziții nu exclude întotdeauna complementul direct. În Îl ajut pe Andrei, grupul pe Andrei este complement direct. Nu confunda acest pe cu prepoziția din Mă bazez pe Andrei, unde verbul are un complement prepozițional.
Lipsa complementului nu înseamnă neapărat alt sens
Un verb tranzitiv poate apărea fără un complement direct exprimat. Obiectul acțiunii este atunci neprecizat sau poate fi înțeles din context.
— Ce faci seara?
— Citesc.
Vorbitorul prezintă activitatea în general, fără să precizeze ce citește.
— Ai terminat raportul?
— Da, am terminat.
Obiectul acțiunii, raportul, este deja cunoscut din întrebare.
Aceste folosiri se numesc adesea folosiri absolute ale verbelor tranzitive. Ele nu trebuie confundate cu o schimbare clară de construcție și sens, ca în ține cartea și ține la carte.
Cum alegi construcția potrivită
Când întâlnești un verb cunoscut într-o construcție nouă:
- Identifică sensul în context: este o acțiune asupra unui obiect, o schimbare sau o relație?
- Urmărește rolul subiectului: produce schimbarea sau trece prin ea?
- Verifică întreaga construcție: complement direct, complement cu prepoziție ori formă cu se.
- Verifică dacă lipsește doar o informație cunoscută: în Am terminat, complementul poate fi înțeles din context.
Reține contrastul: Mara fierbe cartofii / Cartofii fierb schimbă perspectiva; ține cartea / ține la carte schimbă sensul și construcția; citește un roman / citește poate lăsa doar obiectul neprecizat.
You reached the end
You reached the endNow make it stick.
Save your progress, or start the exercises. Practice with detailed feedback after you submit, or save your progress and come back.
Was this lesson helpful?
Vocabulary in this lesson
10 words, ready to study.
Play a word to hear it, then mark it as known — or save it to study later.
Save any of these 10 words and review them later.
Verbe cu alternanțe de sens și construcție
10 wordsLast updated October 13, 2026